Bolnavă

-
Tu ești senzația mea vinovată și totodată cauza ei. Imunitatea mea impusă n-a reușit să te anihileze, așa că am rămas doar eu pe câmpul de luptă. N-am mai apucat să-mi trasez un plan; tu te-ai răspândit mult mai repede decât ideile mele, te-ai strecurat în toate încăperile încuiate anterior. Te-am simțit arzând sub pielea mea și am încercat să-ți ignor influența neliniștitoare, ți-am drenat farmecul în încheieturile cândva rănite, te-am adunat într-o singură moleculă și am leșinat. Am leșinat pentru că tu ești o doză prea puternică și nu știu cum să rămân vie în prezența ta.  Nu știu să respir sau să-ți vorbesc, nu pot să te ating, deși te port sub pleoape în întregime.
E mai mult decât chimie, mai intens decât albastrul regal, e prea departe de rațiunea mea eliptică, prea frumos să fie al meu. Nu-mi încape în sânge atâta adrenalină, nu rezist realitații, nu. Eu sunt un om al visului, înțelegi?
Lasă-mă să fug cu tine în amintire, lasă-mă să dispar înainte să fugi tu de mine, lasă-mă să fiu bolnavă o veșnicie. E prima și ultima dată când nu vreau să mă vindec...

Inspirația muzicală: Deftones-''Sextape'' (numele melodiei e doar un pretext pentru a ascunde sublimul)

Sursa fotografiei

Comentarii

  1. Unknown17 martie 2013 la 16:09

    Nu sunt sigura, dar presupun ca te referi la iubire. Oricum, scrierile tale ma fac sa visez, ai un stil caracteristic. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Andreea Scutariu17 martie 2013 la 17:01

    Nici eu nu sunt sigura...
    Multumesc mult pentru popas si pentru rabdarea de a ma citi.;)

    RăspundețiȘtergere
  3. perfectiune18 martie 2013 la 20:35

    genial si foarte profund. fiecare se poate regasi in astfel de scriere

    RăspundețiȘtergere
  4. Unknown18 martie 2013 la 23:04

    cine ar vrea sa se vindece de iubire...

    RăspundețiȘtergere
  5. Andreea Scutariu19 martie 2013 la 12:42

    Orice agonie ce trece de acel prag initial poate deveni nociva si e nevoie de doua persoane pentru a-i pastra frumusetea. Altfel raman doar eu arzand.

    RăspundețiȘtergere
  6. Adina Ioniță19 martie 2013 la 23:13

    Traim pentru ca nu vrem sa ne vindecam de iubire.

    RăspundețiȘtergere
  7. Andreea Scutariu20 martie 2013 la 11:57

    Iubirea si numai iubirea incarca viata de sensuri.

    RăspundețiȘtergere
  8. rusoaica24 martie 2013 la 02:05

    sunt atât de multe ziceri frumoase în postare ta încât nici nu știu care s-o aleg favorită din ele. Postarea asta mă face să mă întreb de ce nu scrii ceva mai mult decât pe un blog, de ce multe din textele cotidiene „cu pretenții” care îmi cad sub ochi nu sunt nici pe departe atât de frumos gândite și scrise, de ce multe alte lucruri...
    nu ți-a mai spus nimeni aceste lucruri? nu te-ai gândit niciodată să le iei în considerație?

    RăspundețiȘtergere
  9. Andreea Scutariu24 martie 2013 la 12:47

    Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase, chiar as vrea sa cred ca textele mele au ceva valoare.
    Scrisul e cea mai mare pasiune a mea si visez la clipa in care imi voi tine in palme prima mea carte, insa ma izbesc mereu de convingerea ca nu ma voi putea ridica la inaltimea unei lucrari demne. Oricum, nu ma pot opri din a da gandurilor forme de cuvinte, e singurul fel in care le pot tempera fuga nebuneasca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. rusoaica24 martie 2013 la 16:04

      dar nu sunt doar cuvinte frumoase! sa stii, cel putin pe mine m-ai fermecat cu stilul tau de a scrie. Ar trebui sa incerci mai mult. Macar incearca.

      Ștergere
    2. Andreea Scutariu24 martie 2013 la 21:50

      Asa am sa fac.:)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

De ce nu dormi la ora asta?

-
Imagine
   S-a întâmplat să nu mai compun în ultima vreme, deși au stat atâtea lucruri pe marginea sufletului, gata să îl prăbușească. E mai ușor să ascult o piesă electronică, fără versuri, superficială ori cum ai dori să o numești, lăsându-mi gândurile să zboare decât să iau un pix negru și sa apăs, să tai, să vărs cafea sau lacrimi pe marginea jurnalelor.   E o așteptare generală să ne maturizăm abandonând "prostioarele" de tipul scrisului, sincerității și principiilor morale. Deciziile proaste se materializează imediat, cu zgomot, iar cele bune mult mai greu și sunt mereu înghesuite într-un colț-de sfaturi nedorite, de tot felul de oferte menite să te schimbe, să rupă ceva din tine ca să fii și tu rupt.    Eu nu cred ca te poți vindeca de scris. Azi mi-au ars degetele așa cum o face și inima, chiar dacă pare foarte cumințică; m-am întins după cuvintele pe care nu vreau să le organizez, am recitit pagini în care adunasem atâta convingere necenzurată ...
Citiți mai multe

Notițe needitate

-
Imagine
Nu păstra ce nu poți atinge. Fața lui e o sclipire, lumina alunecând pe piele e inamicul tău numărul unu, cu ce drept face asta în locul tău?  Vocea lui e ușor de recunoscut;  Dacă zâmbește lângă un copil, sigur are vocația de tată. Îi place un film complicat și acum îl vezi filosof; Asculți muzica lui de parca ar fi a ta, te apuci de analiza literară a versurilor și speri să fii tu protagonista. "Ce geniu! Ce profunzime!" îți spui , De-ai putea dezbate asta privind cerul , dar fără a vedea stelele, pentru că ai devenit mioapă între timp. Bărbia ta încape perfect în unghiul dintre police si index, de ce nu știe oare? E amprenta amprentelor unei lumi de atracții primordiale și de proiecții, iar o astfel de schelă nu poate fi urcată de nimeni. Nici măcar de tine însăți, cea care oferă feliuța de ființă, niciodată întregul. Fața mea e o sclipire, lumina alunecând pe piele e inamicul tău numărul unu, cu ce drept face asta (în locul tău)?
Citiți mai multe

Totul este o eră

-
Imagine
Nu simți uneori, Andreea, că te privești de la distanță,  ca pe un portret fără margini, cu culori scurgându-se unele în altele, într-un vertij, o iluzie optică, o disproporție care se învârte ca o lupă fără busolă? De unde începi și unde te termini? Ce caută orice tentă de roz prăfuit in acest tablou? Nu aveai tu de demonstrat lumii că ai adâncimi de necuprins? Că știi destule trupe rock ca să ai o anume ascuțime pentru unii pretendenți, dar prea puține pentru a-i impresiona pe alții? Și nu spuneai nimănui că dorințele tale aveau o unduire mai fină, dar care nu trebuie scoasă niciodată la suprafață; poate doar dacă ești provocată, poate doar dacă ți se așterne un drum clar, sigur, dar care să iți lase mereu o portiță de scăpare. Pentru că nu există nimic mai rău decât a fi captivă. Foo Fighters: The Pretender -The need you buried deep, the secrets that you keep are ever ready? Când îți adulmeci pașii greșiți cu agerimea unui ogar, adu-ți aminte că toți au constituit pr...
Citiți mai multe