Trestii în vânt

-

   
   Era odată un lac umbrit de zeci de trestii mlădioase, ce-și unduiau zilele cu o finețe neatinsă parcă de niciun strop de slăbiciune umană. Un ritm etern le alina gândul că nu vor fi niciodată culese, dăruite, păstrate între filele unei cărți. Cine să străbată mlaștina pentru a le atinge frumusețea?
   Erau, în buchetul acela, două trestii vecine, zămislite sub aceeași rază de soare, dar care își purtau viața atât de diferit...
   Trestia stângă: "De ce nu m-am născut margaretă, să înfloresc pe câmpuri și să fiu iubită de greieri și de fluturi? Stau cu rădăcinile împrăștiate în apa asta înțepenită și n-am nici frunze pentru a-i fi loc de odihnă vreunei zburătoare rătăcite."
   Trestia dreaptă: "E așa o bucurie să știu că nu voi muri de sete, pentru că mă scald în răcoroasa mantie a lacului meu drag. De ce-aș vrea să simt pământul când pot pluti pe apă?"
   Trestia stângă: "Ce frumoasă e adierea vântului acesta... E prea frumoasă ca să dureze, așa că o să-mi țin fruntea nemișcată, n-am să-i răspund chemării, am să închid ochii. Nu vreau să sufăr atunci când se va termina..."
   Trestia dreaptă: "Timpul amorțește atunci când dansez cu vântul, așa că am să-i fredonez un cântec cerului, am să zbor, chiar de-ar fi să cad apoi... Am să sărut norii acum, cât tulpina mea plăpândă e încă aripă."
   Trestia stângă: "Ce crud e Creatorul cu soarta mea! A salvat toate vietațile de toamna decadentă, doar pe mine m-a lăsat în singurătate, pe malul unui lac aproape mort..."
   Trestia dreaptă: "E sublim să pot înțelege Universul doar privind peste câmpurile rămase fără roade. Atâta măreție ascunsă de ochii gingașelor flori premergătoare! De-aș putea scrie secretul pe-o frunză, s-o trimit ghioceilor și macilor, să descopere și ei clepsidra perfectă a existenței..."
   A venit iarna și a înghețat lacul. Au murit și cele două trestii, cu capul aplecat a resemnare. Au murit împreună, însă doar una dintre ele a știut să trăiască...


Comentarii

  1. Unknown2 mai 2013 la 19:37

    Exact ca oamenii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea Scutariu2 mai 2013 la 20:06

      A fi trai nu inseamna neaparat a fi viu. Eu vreau doar sa ma simt vie...

      Ștergere
    2. Ioana Lavinia19 mai 2013 la 00:06

      Nu imi vine sa cred, la fel ca mine - nu imi doresc o banalitate si absurda existenta, ci sa traiesc! Si da, a trai nu inseamna a fi viu, trebuie sa simti ca esti viu.

      P.S. e frumoasa povestea.

      Ștergere
    3. Andreea Scutariu19 mai 2013 la 02:18

      Iti multumesc mult.:)
      Trebuie sa inveti sa traiesti frumos cu tine insati. Nimeni nu ne poate salva de propriile temeri. Daca n-ai gasit inca momentul eliberator, incearca sa te descoperi singura. Vei intelege lumea doar cunoscandu-te. In noi si doar in noi sta puterea de a fi vii...

      Ștergere
    4. Ioana Lavinia19 mai 2013 la 10:52

      Sunt sigura ca alele momente in care TRAIM sunt putine pentru ca nu stim sa apreciem cu adevarat momentul si pentru ca mereu ne indreptam spre un ideal...

      Ștergere
    5. Andreea Scutariu19 mai 2013 la 16:19

      Gandim prea mult...

      Ștergere
  2. rusoaica3 mai 2013 la 07:51

    scris in alte cuvinte - diferenta dintre o goth si restul lumii. M-am regasit prin randurile tale. Cu unica diferenta ca in lumea mea, oamenii discrimineaza enorm pe cei ce-si traiesc viata cu adevarat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea Scutariu3 mai 2013 la 12:18

      Au ceva in comun trestiile astea-sunt la fel de reflexive. In timp ce una se gandese la faptul ca e atat de riscant sa traiesti, cealalta traieste, dar nu oricum, ci incercand sa inteleaga lumea. Cat despre goth, cred ca amandoua se regasesc in genul acesta, doar ca trestia stanga a ascultat prea mult Nightwish,in timp ce sora ei se indreapta spre Narsilion.:)
      Intr-adevar, majoritatea oamenilor prefera uniformitatea si tiparele si o sa fii etichetata drept ciudata, cel putin in stadiul initial. In timp, vor aparea si persoanele care se vor stradui sa te cunoasca si sa te inteleaga, care te vor aprecia tocmai pentru ca esti "altfel" si care nu-ti vor cere sa te schimbi. Acelea sunt singurele persoane la care merita sa te raportezi.

      Ștergere
    2. rusoaica4 mai 2013 la 00:56

      nu pot nega, persoanele acelea exista, desi sunt putine de tot, si ma apreciaza tocmai pentru ca sunt o "ciudata" in ochii celorlalti. Iar acesti "ceilalti".. of.. mi-e mila de ei. Nu stiu ce pierd.

      Ștergere
    3. Andreea Scutariu4 mai 2013 la 19:27

      Exact. :)Bucura-te de cei pe care-i ai aproape.

      Ștergere
  3. all of the light6 mai 2013 la 15:34

    ma impresioneaza felul in care scri! e excelent, felicitari :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

De ce nu dormi la ora asta?

-
Imagine
   S-a întâmplat să nu mai compun în ultima vreme, deși au stat atâtea lucruri pe marginea sufletului, gata să îl prăbușească. E mai ușor să ascult o piesă electronică, fără versuri, superficială ori cum ai dori să o numești, lăsându-mi gândurile să zboare decât să iau un pix negru și sa apăs, să tai, să vărs cafea sau lacrimi pe marginea jurnalelor.   E o așteptare generală să ne maturizăm abandonând "prostioarele" de tipul scrisului, sincerității și principiilor morale. Deciziile proaste se materializează imediat, cu zgomot, iar cele bune mult mai greu și sunt mereu înghesuite într-un colț-de sfaturi nedorite, de tot felul de oferte menite să te schimbe, să rupă ceva din tine ca să fii și tu rupt.    Eu nu cred ca te poți vindeca de scris. Azi mi-au ars degetele așa cum o face și inima, chiar dacă pare foarte cumințică; m-am întins după cuvintele pe care nu vreau să le organizez, am recitit pagini în care adunasem atâta convingere necenzurată ...
Citiți mai multe

Notițe needitate

-
Imagine
Nu păstra ce nu poți atinge. Fața lui e o sclipire, lumina alunecând pe piele e inamicul tău numărul unu, cu ce drept face asta în locul tău?  Vocea lui e ușor de recunoscut;  Dacă zâmbește lângă un copil, sigur are vocația de tată. Îi place un film complicat și acum îl vezi filosof; Asculți muzica lui de parca ar fi a ta, te apuci de analiza literară a versurilor și speri să fii tu protagonista. "Ce geniu! Ce profunzime!" îți spui , De-ai putea dezbate asta privind cerul , dar fără a vedea stelele, pentru că ai devenit mioapă între timp. Bărbia ta încape perfect în unghiul dintre police si index, de ce nu știe oare? E amprenta amprentelor unei lumi de atracții primordiale și de proiecții, iar o astfel de schelă nu poate fi urcată de nimeni. Nici măcar de tine însăți, cea care oferă feliuța de ființă, niciodată întregul. Fața mea e o sclipire, lumina alunecând pe piele e inamicul tău numărul unu, cu ce drept face asta (în locul tău)?
Citiți mai multe

Totul este o eră

-
Imagine
Nu simți uneori, Andreea, că te privești de la distanță,  ca pe un portret fără margini, cu culori scurgându-se unele în altele, într-un vertij, o iluzie optică, o disproporție care se învârte ca o lupă fără busolă? De unde începi și unde te termini? Ce caută orice tentă de roz prăfuit in acest tablou? Nu aveai tu de demonstrat lumii că ai adâncimi de necuprins? Că știi destule trupe rock ca să ai o anume ascuțime pentru unii pretendenți, dar prea puține pentru a-i impresiona pe alții? Și nu spuneai nimănui că dorințele tale aveau o unduire mai fină, dar care nu trebuie scoasă niciodată la suprafață; poate doar dacă ești provocată, poate doar dacă ți se așterne un drum clar, sigur, dar care să iți lase mereu o portiță de scăpare. Pentru că nu există nimic mai rău decât a fi captivă. Foo Fighters: The Pretender -The need you buried deep, the secrets that you keep are ever ready? Când îți adulmeci pașii greșiți cu agerimea unui ogar, adu-ți aminte că toți au constituit pr...
Citiți mai multe