Perfecțiune
Noaptea răpește totul într-un stil bizar,
Transformând cerul în umbra unui coșmar.
Vântul sălbatic urlă, pedepsind cu ploi,
Străzile prea pustii, pierdute-n pașii goi.
Domnește slăbiciunea în fiecare om,
Iar visele-ngropate se zbat acum în somn.
Tăcerea îngenunchează regele Etern
Și amorțește Viața ce-așteaptă doar un semn.
Întunericul face Totul imposibil
Și-ascunde Libertatea în zidul insensibil.
Doar timpul mai desparte Moartea de Viață,
Iar Spațiul nu găsește un loc numit Speranță.
Dintre lumini și umbre se naște ultimul gând,
Capabil să trezească sau să ucidă-n timp.
Doar Luna rece, stăpâna atâtor nopți triste,
Poate înțelege teama privirilor împietrite.
Fabulos de potrivită stării mele de acum. Minunat!
RăspundețiȘtergereMulțumesc! E o poezie scrisă în urmă cu vreo 5 ani, însă am decis să o postez aici când am aflat că site-ul pe care activam cu astfel de texte nu oferă promomvarea egală tuturor membrilor. Cu alte cuvinte, voi mai publica creații adolescentine cu nuanțe triste, deși starea mea de spirit e la celălalt meridian.
ȘtergereÎmi place să-mi recitesc "scrierile", uneori găsesc stropi de înțelepciune ascunși între file.
nu stiu daca e acelasi site la care ma gandesc eu, dar am cam inceput sa simt si eu promovarea preferentiala. Pacat.
ȘtergereMai vrem poezii (si nu numai) scrise in urma cu x ani, ne cam place! :)
E același site, m-a dezamăgit profund și nu numai pe mine, ci și pe autorii consacrați. O să tot ai parte de versuri vechi și noi. Până la urmă, blogulețul ăsta e cetatea mea spirituala.
Ștergerepersonificarile 'Luna, Viata, Totul, Eternul' etc.... sunt spuma acestei poezii... nuanta trista parca nici nu mai conteaza
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc pentru popas! Poate că nu ating un prag admirabil cu scrierile mele, însă, atâta timp cât mi se învârt cuvintele în suflet, n-am cum să mă opresc.
Ștergere