Tu
Mi te-ai încurcat în visele eterne
Și te-am rătăcit când îți vrăjeam întruparea,
Pe tine, necunoscut, omolog al tăcerii mele...
Mi-aș scufunda trecutul în iluzia-ți oarbă
Și, din sufletul meu, aș mai frânge o coardă
Pentru tine, necunoscut, pierdut în altă lume.
Aș putea adormi între coastele tale
Și ti-aș fi și înger și zbor și chemare
Ție, necunoscut, vag erou al iubirii ideale...
Să vii mai aproape de genele mele,
Să-mi spui povești, ca să cred în ele,
Tu, necunoscut, motiv al dimineților de fiere.
Alintă-mi tristețea și mângâie-mi firea,
Pe tâmpla cea grea să-mi crestezi fericirea,
Tu, necunoscut, căutat printre mii de dileme.
Și, din cuvinte închise-n liniștea-mi dură,
Îmi vei păstra doar două, pe încheietură,
Nu stiu cum reusesti sa imi incanti inima de fiecare data :D
RăspundețiȘtergereÎmi doresc să scriu din inimă, pentru cât mai multe inimi. Și..mulțumesc! ;)
RăspundețiȘtergere