Căprioara
Ochi de căprioară rănită,
Durere mascată,
Glezne deșarte,
Teamă de toate.
Inima-i blândă,
Carne-i plăpândă,
Tăcere naivă,
Înălțare fictivă.
Flaut de tei
Pe spinarea ei,
Mitologic deformată
De frumusețe și artă.
Sublimă renunțare,
Arzătoare chemare;
Descurcă-i dintre fiori
Măcar atâtea flori
Câte lacrimi a pierdut
Când a dansat cu lupi.
Vindecă-i tremurul,
Aruncă-i destinul
În râuri stătătoare.
Curmă-i tăcerea,
Zdrobește-i puterea,
Pe-un vers o așează
Sub un gram de soare.
Căprioară rănită,
Pe veci fugărită
De gânduri pustii
Și de-amintiri vii;
Roagă-te nopții
S-alunge focul sorții
Pe alte pământuri,
Departe de păduri.
Roagă-te la soare
RăspundețiȘtergeres-alunge gânduri pustiitoare
să vindece răni dureroase
de amintiri fost odată frumoase.
Rănile amintirilor urâte chinuiesc gleznele firave ale căprioarei, oblingând-o să fugă pentru a se izbăvi de prăbușire.
RăspundețiȘtergere