Îngerii mor
Cerul plouă cu îngeri,
Martori a mii de înfrângeri,
Jurnale vii și pure
De speranțe imature.
Se lovesc de ziduri dure,
Se prăbușesc pe aripile rupte,
Pentru că au încetat să mai lupte.
Mor pentru că au crezut în oameni,
Pentru că și-au transformat inimile în altare.
Mor pentru că nu i-a îmbrățișat nimeni
Și pentru că lumea a uitat de existența lor.
Oh, suflete transparente!
V-ați jertfit fără regrete,
V-ați lăsat uciși de faptele noastre
Spre a atinge culmile dăruirii albastre.
Frumoase versuri !...Felicitări !...
RăspundețiȘtergereNuuu, ingerii nu mor, ei vegheaza sufletele pure!
RăspundețiȘtergerePoate că moartea le e străină, dar deznădejea li se mai cuibărește între aripi câteodată.
RăspundețiȘtergere“For if I wimp my wing on thine. Affliction shall advance the flight in me.”
RăspundețiȘtergere― George Herbert
Iubesc ingerii :) si iti iubesc si poezia...
<3