Strălucire


Aș putea să diluez strălucirea din privire,
Să ascund surâsul în pumnii rușinați,
Să las dramele lumii să-și dezgolească umărul
Și să-i răpească frunții dorul de visat.

Aș putea să fug la marginea căutărilor,
Să simt parfumul mării în noiembrie,
Să învelesc inima în șapte valuri
Și s-o ghidez, sceptică, înainte.

Aș putea să mă scufund în cea mai lungă noapte;
Din trup și suflet să păstrez doar o aripă,
Din crezuri să scriu o formulă matematică,
Din așteptări să fac rațiune finită.

Aș putea fugi oriunde:
La marginea valului,
Pe muchia șansei 
Sau a timpului,
Însă nu m-aș putea ascunde
De strălucirea ce-mi vestește infinitul.


Comentarii

  1. Îmi place tare mult, atat imaginea cât și poezia în sine! Cu permisiunea ta, aș putea sa o repostez la mine pe blog? Bineînteles, citând sursa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că îți place! Poți să o repostezi, dacă te regăsești în ea. Îți mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

De ce nu dormi la ora asta?

Notițe needitate

Totul este o eră