Ipostaza căprioarei rănite
Bang! Iar s-a spart un violoncel de vise și îți vine să urli de dezamăgire, în timp ce revolte adunate îți încruntă privirea ațintită spre cerul nedrept. De ce tocmai tu, de ce ți se întâmplă din nou, ce-ai mai greșit de data asta? Poate că trebuia să fi știut de la început că nuferii tăi pluteau în deșert.
În orice caz, Universul nu are nimic pregătit pentru tine, așa că n-ai ce să mai aștepți de la viitor. O să te ocupi singură de sfărâmarea ultimelor speranțe, propunându-ți să-ți închizi sufletul pentru eternitate. O să-ți maschezi nopțile nedormite cu un dermatograf și vei asculta cele mai sălbatice zdrăngăneli posibile pentru a opri lacrimile. O să mai vezi alte filme de groază, doar pentru a evita orice tangență cu dragostea în care nu mai crezi.
Chipul tău va fi scăldat de o frumusețe glacială, de neatins, iar atunci vei atrage drumeți similari, neașteptați, ba chiar respinși de rațiuni anterioare. Îi vei confunda cu salvatorii tăi, deși ți-am spus de atâtea ori, Andreea, că nu există om care să-ți repare un puzzle știut doar de tine. Tot ce văd ei, dincolo de hainele negre și de atitudinea indiferentă, e vulnerabilitate, naivitate și un gol imens. Te mai întrebi de ce se sparg violoncelele?
Nu-ți cer să devii o vulpe ce experimentează fericirea murdară a prăzilor ușoare. Nu-ți cer să fii o leoaică mimând bucuria fadă de a te impune. Rămâi căprioară, Andreea. Nu-ți coborî darurile doar pentru că n-ai gasit încă omul care va ajunge la ele. Nu accepta să fii vânat când tu porți dăruirea sub clavicule. Iubește copacii. Aleargă, pășește cu grație deasupra oglinzii unui râu, privește apusul. Teme-te doar atât cât să te aperi. Vorbește celor ce înțeleg. Iartă și uită. Așteaptă, dar cu luminile aprinse.
Rămâi căprioară, Andreea. Depășește doar ipostaza căprioarei rănite.
cred ca fiecare am purtat un astfel de monolog la un moment dat. I did...
RăspundețiȘtergereSi e atata emotie si neputinta in vocea aia launtrica!
Vocea aceea trebuia să fie critică, dar nu mi-a ieșit.:)
ȘtergereÎn ultima vreme,am avut tot felul de revelații și simt mii de libelule agitându-se în suflet. Poate că e ceva trist în cuvintele mele, pentru că a trebuit să trec prin întuneric înainte de a vedea lumina, însă mai e ceva speranță și un strop de optimism. Singurul motiv pentru care nu mi se împlineau visele era faptul că le lăsam să se automutileze de fiecare dată când nu le găseam complementarul.
sunt atat de happy pentru tine! ti-am spus ca va veni si ziua aceasta? Si vor mai veni si alte lucruri minunate in viata ta. Sunt sigura!
ȘtergereȘi eu sunt sigură.:D Din momentul în care am descoperit veriga ruptă și am reparat lanțul, n-are cum să fie altfel decât bine.
ȘtergereFoarte intelepte sfaturi iti dai :)
RăspundețiȘtergereMereu am fost buna la sfaturi, insă, de data asta, mi-am promis că le aplic!
ȘtergereIn ce lume sa se aseze cei care nu pot fi tari decat in contradictie?
RăspundețiȘtergereSă rămână în lumea lor, dar cu porțile deschise. Uneori, în mijlocul celor mai sumbre îndoieli și dureri, se poate găsi Lumina, la care n-ar fi ajuns dacă nu treceau prin tenebre.
ȘtergereE bine să te lupți cu gânduri și explicații, să simți că te sufoci în ele, să te agăți cu putere de fire păianjen. E bine pentru că nu ai fi acceptat niciodată adevărul oferit pe tavă. Trebuie să-l cauți tu până la epuizare, ca apoi să-l păstrezi viu și de netăgăduit. Tot ce afli pe această cale îți va reînnoi ființa.