O chestiune de principiu

-

Ai spune că principiile nu țin de cald, nu mângâie, nu alintă. Nimic mai adevărat. Însă ai putea să te scufunzi în noroi, în timp ce sufletul îți protestează, și să te aștepți să revii mai împlinit? Ai putea jertfi secrete pe pragul unei uși? Iar când totul se va fi terminat, când ultima infecție ți-ar bântui frumusețea, ai mai putea să supraviețuiești? 
Nu sunt o piesă rigidă de responsabilitate. Sunt om, cu greșeli și aspirații, om viu, în continuă căutare. Poate voi fi ultima persoană la împărțirea fericirii , însă n-aș vrea s-o vânez cu mâinile mele. Nici dacă aș vrea, n-aș reuși s-o prind, pentru că mi s-ar deforma în palme, ca un coșmar lipicios al rănilor de copil.

Comentarii

  1. rusoaica21 august 2013 la 20:52

    superba fotografia! <3
    happy,happy-joy,joy pt revenirea ta in lumea celor ce invata sa traiasca
    cu adevarat. Bravo! M-ai emotionat. Te admir!
    Presimt ca fericirea te priveste din spate, ba chiar iti si zambeste!
    Esti o fata norocoasa, nascuta sub o stea la fel de norocoasa!
    P.S. - observ ca ti-a revenit pofta de scris in forta, iar eu si sufletul meu nu avem decat sa ne topim de placere pentru asta! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea Scutariu21 august 2013 la 23:57

      Stii tu mai bine ce-am vrut sa spun cu fotografia asta. ;)
      Aș îndrăzni să mă bucur de fericire acum, pentru că-și are originile în mine, ceea ce pare sigur. Să sperăm că se va extinde și asupra celor din jurul meu.
      Aș vreau eu să scriu în concordanță cu zbuciumul ideilor. De cele mai multe ori, însă, cad pe gănduri și abia termin un text. Ar trebui să mă concentrez mai mult, mai ales cu așa cititori.:D

      Ștergere
  2. Unknown22 august 2013 la 11:09

    Ti-as zice sa ramai cine esti si sa nu te influenteze cum vor altii sa fii insa stiu ca e greu, mai ales cand acei "altii" sunt persoane pe care le iubesti.
    Eu insa stiu ca o sa reusesti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea Scutariu22 august 2013 la 14:24

      E greu sentimentul că nu voi fi niciodată suficient de bună pentru ceilalți. Însă, față de mine, nu mă simt absurdă încercând să fiu altfel și să cred, chiar într-o lume care pare să se materializeze de tot.

      Ștergere
  3. Adina Ioniță22 august 2013 la 20:05

    Este incredibil cat de mult ma regasesc in povestea, in gandurile si framantarile tale; este ca si cum as citi in propriul meu suflet.
    Iti multumesc ! Sa nu te schimbi niciodata: lumea are nevoie de oameni frumosi ca tine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea Scutariu22 august 2013 la 20:35

      Cred că cea mai mare bucurie a mea e să aud că oamenii se regăsesc în ceea ce scriu. Mulțumesc tare mult pentru apreciere. Să rămâi și tu la fel de specială, însă adaugă un strop de optimism zărilor tale, pentru că talent ai pe cât posibil.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Voci rabdatoare

Postări populare de pe acest blog

Notițe needitate

-
Imagine
Nu păstra ce nu poți atinge. Fața lui e o sclipire, lumina alunecând pe piele e inamicul tău numărul unu, cu ce drept face asta în locul tău?  Vocea lui e ușor de recunoscut;  Dacă zâmbește lângă un copil, sigur are vocația de tată. Îi place un film complicat și acum îl vezi filosof; Asculți muzica lui de parca ar fi a ta, te apuci de analiza literară a versurilor și speri să fii tu protagonista. "Ce geniu! Ce profunzime!" îți spui , De-ai putea dezbate asta privind cerul , dar fără a vedea stelele, pentru că ai devenit mioapă între timp. Bărbia ta încape perfect în unghiul dintre police si index, de ce nu știe oare? E amprenta amprentelor unei lumi de atracții primordiale și de proiecții, iar o astfel de schelă nu poate fi urcată de nimeni. Nici măcar de tine însăți, cea care oferă feliuța de ființă, niciodată întregul. Fața mea e o sclipire, lumina alunecând pe piele e inamicul tău numărul unu, cu ce drept face asta (în locul tău)?
Citiți mai multe

De ce nu dormi la ora asta?

-
Imagine
   S-a întâmplat să nu mai compun în ultima vreme, deși au stat atâtea lucruri pe marginea sufletului, gata să îl prăbușească. E mai ușor să ascult o piesă electronică, fără versuri, superficială ori cum ai dori să o numești, lăsându-mi gândurile să zboare decât să iau un pix negru și sa apăs, să tai, să vărs cafea sau lacrimi pe marginea jurnalelor.   E o așteptare generală să ne maturizăm abandonând "prostioarele" de tipul scrisului, sincerității și principiilor morale. Deciziile proaste se materializează imediat, cu zgomot, iar cele bune mult mai greu și sunt mereu înghesuite într-un colț-de sfaturi nedorite, de tot felul de oferte menite să te schimbe, să rupă ceva din tine ca să fii și tu rupt.    Eu nu cred ca te poți vindeca de scris. Azi mi-au ars degetele așa cum o face și inima, chiar dacă pare foarte cumințică; m-am întins după cuvintele pe care nu vreau să le organizez, am recitit pagini în care adunasem atâta convingere necenzurată și am regăsit
Citiți mai multe

Totul este o eră

-
Imagine
Nu simți uneori, Andreea, că te privești de la distanță,  ca pe un portret fără margini, cu culori scurgându-se unele în altele, într-un vertij, o iluzie optică, o disproporție care se învârte ca o lupă fără busolă? De unde începi și unde te termini? Ce caută orice tentă de roz prăfuit in acest tablou? Nu aveai tu de demonstrat lumii că ai adâncimi de necuprins? Că știi destule trupe rock ca să ai o anume ascuțime pentru unii pretendenți, dar prea puține pentru a-i impresiona pe alții? Și nu spuneai nimănui că dorințele tale aveau o unduire mai fină, dar care nu trebuie scoasă niciodată la suprafață; poate doar dacă ești provocată, poate doar dacă ți se așterne un drum clar, sigur, dar care să iți lase mereu o portiță de scăpare. Pentru că nu există nimic mai rău decât a fi captivă. Foo Fighters: The Pretender -The need you buried deep, the secrets that you keep are ever ready? Când îți adulmeci pașii greșiți cu agerimea unui ogar, adu-ți aminte că toți au constituit premis
Citiți mai multe