Regăsirea luminii pierdute
Există un moment în viața fiecărui om în care toate artificiile dispar, toate umbrele dezvăluie poteci neumblate, toți monștrii se topesc și își pierd puterea. Este cel în care tu, eu, noi ne descoperim fericirea.
După lungi căutari, după lupte crâncene cu viața și iubirea, după tentative de renunțare, după căderi, după negări ale Sinelui, automutilări sufletești, fericirea apare în adevărata ei splendoare. Nu ți-o aduce nimeni într-un pachet cu fundă colorată, nu vine ea călare pe un cal alb. Atunci, unde e? E în mine, în tine, în toți. O avem adânc în suflet, nu ne-o poate lua nimeni. Asta e minunea; să te uiți la soare, la cer, în oglindă și să te simți plin de sentimente înălțătoare. Dragostea ta se extinde asupra fiecărei molecule a acestei lumi și atunci îți dai voie să fii fericit și dincolo de un anumit El sau de o singură Ea.
Oamenii sunt penibili când încearcă să-i spună Universului că vor cu ardoare ceva sau pe cineva anume, de parcă n-ar exista deasupra tuturor un Dumnezeu Care știe să ne dăruiască doar lucruri folositoare, lucruri ce ne întregesc sufletul, nu dureri ce ni-l îngenunchează. Și, dacă avem cea mai mare Forță de partea noastră, de ce ne-am mai teme de viitor? De ce nu ne-am debloca drumul ce duce la fericire? Oh, pe noi ne sperie fericirea. Ne temem de orice rază de lumină, preferăm să nu câștigăm nimic, ca să nu putem pierde nimic.
Să ne oprim un pic. Să ne gândim la noi, să ne iubim, să ne acceptăm. Viața ne poate lovi oricât, dar dacă avem mereu credința în suflet, nu ne poate răni. Sunt o optimistă acum și mi-aș dori ca toți să simtă această minune. Sunt fericită, nu mai tremur.
E superb! Comoara e a mea.
Vai, dacă ai ști cât de multă bucurie simt pentru tine! Mă bucur enorm că ți-ai regăsit calea și pacea interioară, că ești din nou pe val. Și tot ce pot spera este să îngheți clipa asta și să rămâi așa mereu!
RăspundețiȘtergereViața are căi întortocheate de a ne aduce la bucurie, însă eu simt că pășesc cu pași tot mai siguri pe calea optimismului! Am să încerc să-mi păstrez zâmbetul ca fundal sufletesc. În ultimele zile, mă simțeam rușinată de faptul că lăsasem problemele să-mi întunce orice colț al ființei.
RăspundețiȘtergereCitindu-ţi postarea,mi-ai transmis şi mie o foarte mare parte din optimismul şi starea ta de bine(lucru de care am foarte mare nevoie în momentul de faţă). Starea asta pe care ai aşteptat-o atât de mult,şi care,probabil,îţi va face zilele mult mai frumoase şi te va elibera în mare parte de gânduri,de acel calvar sufletesc...Şi cred că totul depinde de noi..şi de atitudinea noastră..
RăspundețiȘtergereSper să dureze la infinit mult aşteptata ta fericire ,şi să ai o seară minunată în continuare!>:D<
Încerc să găsesc bucuria în mine, însă nu-mi iese chiar întotdeauna și sunt împăcată cu asta. O fericire continuă ar fi plictisitoare și cred că aș irosi-o; n-aș ști să o apreciez.
RăspundețiȘtergereMă mai întristez, îmi mai doresc să renunț, dar o iau mereu de la capăt. Se pare că și rațiunea mea s-a obișnuit să-mi ofere argumente încurajatoare de fiecare dată când îmi pierd speranța.
Sunt sigură că ai o oază liniștită undeva în tine și că vei găsi calea spre ea. ;)
Astazi nu pot sa-ti impartasesc fericirea...
RăspundețiȘtergereAș vrea să-ți pot trimite o îmbrățișare călduroasă.. Ai grijă de tine!
RăspundețiȘtergeree frumos sa citesc un text ce emana optimism acum, cand asupra-mi se incapataneaza a sta un nor de ploaie...si nu, nu e mult dorita ploaie dupa o zi caniculara..ploua marunt si des..si e trist! sper ca increderea ce ai capatat-o sa dureze..nu-ti urez fericire eterna deoarece, in opinia mea, momentele de fericire sunt scurte, dar intense..toate cele bune! >:D<
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a plăcut! Fericirea eternă ar fi o corvoadă pentru noi. M-am obișnuit cu alternanța, ba chiar cred că tristețile adunate dau farmec momentelor vesele. Ne rămâne să ne păstrăm o zână zglobie în suflete și vom trece peste toate! :D
RăspundețiȘtergere