Să nu alerge poezia înaintea faptei

Dacă oamenii ar putea zâmbi ploii Ce aduce îndurare pe pământul chinuit; Dacă ar lăsa cerul să își adune norii Și să-i dirijeze într-un dans neprihănit; Dacă-ar vedea în fluture, în ramură și-n floare Etern de puritate și strop de infinit; Dacă-ar privi copacii și zilele cu soare Din primăveri pictate de-o mână de granit; Dacă-ar lăsa lumina să se coboare-n suflet Și să le arate calea spre raiul mult dorit;  Dacă-ar putea să plece dincolo de tunet, Să-și împletească aripi din orizontul trist;  De s-ar gândi mai mult la tot ce au primit, Atunci lumea aceasta-ntreagă ar fi un loc mai fericit. Sursa fotografiei

Seara e cel mai bun moment pentru a mă scufunda în mine însămi. Un scurtmetraj colorat sepia îmi apare în fața ochilor și oh, e atât de departe de perfecțiune.  Revăd secvențe din filme vechi, pe care ar fi trebuit să le uit într-un sertar al vreunui cinematograf părăsit. Într-o lume ce se învârte atât de repede, visele mele sunt domnișoare demodate ce-și privesc rochiile de dantelă albă în oglinzile de argint. E prea târziu ori prea devreme ori, poate, niciodată.  Înainte de a adormi, formulez regrete, caut timpul și darul nemeritat. Croiesc planuri încercând să umplu un gol amar. Număr pașii greșiți care m-au îndepărtat de Dumnezeu și de mine.  Înainte de a adormi, simt cum destinațiile se ascund în orizonturi. Drumul e încă lung și nu-i timp de oprire. Până la răsărit mai am un suflet de înviat. Inspirația muzicală: Lana Del Rey-''Next to me" Sursa fotografiei