Feminitate

Femeia anilor 50 era subțire, cochetă, decentă, cu buzele rujate și părul aranjat. La bibliotecă sau la fabrică, ea purta o anumită eleganță sufletească, atât de rară în prezent. O demnitate mută îi strălucea în privire; știa să farmece fără a deveni vulgară. Nu se temea de singurătate, nu vâna experiențe. Era grațioasă în orice activitate și iubea cu pasiune. Depășise războaie și nu-și pierduse gingășia naturală. Nicio răutate a lumii n-a putut să-i înăsprească sufletul, nicio jignire n-a făcut-o să-și renege vocația de femeie.

Jacqueline Kennedy spunea foarte frumos:"I am a woman above everything else." Educația aleasă, căsnicia, maternitatea, rolul politic reprezentau extensii ale Evei interioare. 

Astăzi, femeile remarcabile luptă cu războaiele ideologice. De când eram copil, am auzit că voi suferi, că voi ceda, că voi fi iubită mai puțin decât pot iubi. Nu mi s-a spus ca e frumos să simți fluturi în stomac sau să porți o rochie roșie pentru tine și nu pentru spectatori.  Nu mi s-a spus că au  și femeile instincte, că au și bărbații suflet.
Odată, am întâlnit un om care m-a făcut să mă îndoiesc de mine. Mi-am analizat fiecare trăsătură, fiecare aspirație și am ajuns să cântăresc "mai puțin" decât ''trebuia''. A trecut un timp până am reușit să mă văd cu adevărat, să înțeleg că nu sunt incompletă sau defectă, că nu depind de opinia altcuiva. Nu vreau să fiu iubită pentru ceea ce aș putea fi, ci pentru ceea ce sunt. Și sunt mai aproape de femeia pe care o admir.

Sursa fotografiei